“Îmi amintesc cu drag cum a început povestea mea în apicultură, acum câțiva ani, într-o călătorie din Negreni spre Cluj. Eram student la acea vreme și mă îndreptam spre orașul unde îmi făceam studiile. În mașină alături de un prieten de familie, care mi-a vorbit despre o nouă pasiune a sa: apicultura.
La început, am fost puțin sceptic în ceea ce privește aceste mici insecte, deoarece nu am avut niciodată o înclinație către ele. Cu toate acestea, a reușit să mă fascineze cu povestea sa despre modul în care albinele conviețuiesc și despre cât sunt acestea de organizate.
După acea discuție, ajuns la Cluj, gândul îmi era doar la cum aș putea să-mi cumpăr primii stupi de albine din banii economisiți în timpul facultății. Am început să discut mai multe cu cel de la care am descoperit această meserie și am avut norocul că el citise deja multe cărți vechi de apicultură și era foarte pasionat și dedicat acestei activități. Mi-a recomandat cele mai utile și relevante cărți și am început să le citesc după orele de facultate, în internatul din Cluj unde locuiam. Colegii mei de cameră se întrebau mereu ce idei noi mi-au mai trecut prin cap de m-a apucat cititul despre albine, considerând apicultura o meserie inferioară față de muncă în IT. La fel o considerau și părinții mei, care mă încurajau să îmi termin facultatea și să urmez o meserie, iar apoi să îmi cumpăr albine dacă îmi doream acest lucru cu adevărat.
Nu am ascultat de nimeni pentru că eu încă visam să îmi încep propria afacere mai mică, iar după aproape un an de lectură și discuții cu cel pe care pot să îl numesc mentorul meu în acest domeniu și care mi-a arătat în detaliu lucrările pe care le făcea într-un sezonul apicol, am reușit să îmi achiziționez primii mei 2 roi de albine.
Odată ce am văzut cum funcționează apicultura în practică, am început să mă gândesc la această activitate ca la o pasiune, mai degrabă decât la o afacere. Am înțeles atunci costurile mari din perioada de început, pe care le consideram exagerate înainte și am realizat că “scăldatul” în bani și visul de a mă îmbogăți rapid erau doar o iluzie. Am reușit să înmulțesc an de an numărul stupilor, fiind mândru că nu am avut pierderi peste iarnă, chiar dacă mulți apicultori se confruntau cu această problemă.
Treptat, am început să văd apicultura cu alți ochi și să mă bucur de fiecare moment petrecut cu albinele mele, înțelegând că apicultura nu este doar o afacere și nici nu poate fi practicată doar pentru bani, ci doar de cei care iubesc cu adevărat albinele și o consideră un stil de viață.
Azi, pot spune că nu aș mai putea să renunț la această meserie frumoasă de la care am învățat foarte multe și de la care noi, oamenii, încă avem de învățat. Îmi doresc ca pasiunea mea pentru apicultură și gustul unic al mierii direct din stup, din zone de munte nepoluate să ajungă pe mesele voastre și să o savurați cu plăcere, alături oamenii dragi vouă!” – Dan-Sebastian Negruț
